Hiro Arikawa – ”Memoriile unui motan călător” – pentru iubitorii de pisici și nu numai

0
134
Memoriile unui motan călător

”Memoriile unui motan călător”, o carte scrisă de Hiro Arikawa, musai de citit! A apărut în Colecția Raftul Denisei a Editurii Humanitas Fiction în anul 2023.

Hiro Arikawa

HIRO ARIKAWA este o scriitoare japoneză, născuta la 9 iunie 1972, în orașul Kōchi, prefectura Kōchi din Japonia.

Ea a câștigat Premiul Dengeki Novel pentru scriitori debutanți cu romanul său Orașul de sare, în anul 2003. Cartea a fost publicată în anul următor. Romanul va deveni o trilogie pentru tineret – Forțele de autoapărare. Din această trilogie mai fac parte volumele Pe cer (2004) și Pe fundul mării (2005).

Primul ei bestseller a fost tetralogia pentru tineret, Războiul bibliotecilor (2006–2007). Pe baza acestei tetralogii a fost făcut un serial de desene animate în 2008 și a fost ecranizată în 2013.

Hiro Arikawa a mai scris și romanele Trenul de pe linia Hankyū (2008), Cartea ilustrată a plantelor (2009) și Iată soarele (2011).

Memoriile unui motan călător” a fost publicat în 2012. Romanul a cucerit inima publicului și a criticilor imediat. A fost tradus în peste 30 de țări. Apoi a fost ecranizat în anul 2018. Ulterior au existat și puneri în scenă ale cărții, inclusiv o variantă de teatru radiofonic.

În 2021, i-a apărut volumul de povestiri Motanul care și-a luat rămas-bun, bestseller în Japonia. Romanul a fost tradus și în limba română. A fost publicat de Editura Humanitas Fiction în anul 2023. Ne dorim ca, în curând, să facem și o recenzie a acestei cărți.

În paralel cu activitatea sa de scriitoare, Hiro Arikawa și-a înființat propria trupă de teatru, Sky Rocket.

Memoriile unui motan călător

Am primit cartea cadou de la una dintre cele mai bune prietene. Am pisică, pisica de pe coperta cărții este adorabilă, așa că atenția deja mi-era captată.

Când am început să citesc, primul lucru care m-a atras a fost că eul narator era tocmai o pisică.

Lucurile sunt văzute prin prisma ei, a pisicii. Nu puține sunt momentele amuzante. Este haios felul înțelegător și îngăduitor în care pisica (Nana, apopos) accepta anumite gesturi inutile sau complet deplasate ale oamenilor în legătură cu pisicile. Cu atât mai ilar este cu cât sunt gesturi în care ne regăsim fiecare dintre noi, cei care am interacționat vreodată cu pisicile. Asistăm la strigăte neputincioase, monologuri comice de tipul celor din filmul Uite cine vorbeste! sau Uite cine vorbeste acum!

Călătoria lui Satoru

Acțiunea romanului ne face să îi însoțim practic pe Satoru (personajul care adoptă pisica) și pe Nana (pisica, după cum spuneam) într-o călătorie.

Satoru trece pe la toți prietenii săi, care acum locuiesc în orașe diferite, în dorința de a-i găsi o gazdă temporara lui Nana. Această călătorie facilitează accesul la viața lui Satoru. Aflăm cum i-a cunoscut pe fiecare dintre ei, cum au ajuns prieteni și apoi, cum i-a purtat valul vieții pe fiecare pe alt drum.

Din diverse motive, Nana nu poate rămâne la niciunul dintre aceștia, astfel încât Satoru se vede nevoit sa apeleze la ultima sa resursa, mătușa sa.

Citiți și vă va rămâne în suflet!

Vă marturisesc foarte sincer: m-am amuzat la începutul cărții și lectura a mers de la sine. Apoi, spre jumătatea ei, am început să mă plictisesc, sa-mi pierd răbdarea. Numai faptul că era cadoul primit de la o prietenă dragă m-a facut să nu renunț la lectură.

Considerați că ați primit cartea de la un/o prieten/ă bun/ă și că aveți credința că trebuie să o citiți până la capăt!

Cartea aceasta este ca un joc de fântână arteziană. La început ludic, amuzant, te captiveză. Te așezi pe o bancă să privești jocul apei și să te bucuri de răcoare. Apoi începi să te obișnuiești și ți se pare că ai văzut destul. Parcă ar fi timpul să te îndrepți spre altceva. Și tocmai atunci, jocul de apă se transformă în ceva uluitor, care te uimește prin modestia și profunzimea ei. Priviți jocul de apă al fântânii arteziene până la capăt! Citiți cartea aceasta până la capăt! Va rămane în sufletul vostru, cum a rămas și în al meu, pentru mult timp. O să vedeți de ce!

P.S.: Abia aștept să citesc ”Motanul care și-a luat rămas bun”!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.