E fix mijlocul primăverii. Bucureștiul este liniștit după sărbătorile pascale. Un soare blând, ciripit de păsărele, miresme de flori de măr și de cireș. O energie contrastantă ne atrage către parcul Carol. Suntem dornici să simțim un pic din energia și fiorul nordic. Hypocrisy se află în perioada aprilie – mai 2026 în turneu prin Europa și Uk. Atentă mereu cu publicul din Romania, ca și cum ar avea o afinitate pentru fanii de aici, trupa își abate și de data aceasta turneul și la noi în țară.
Mass Hallucination Tour 2026 poposește la Arenele Romane
Alături de Hypocrisy, inivtați speciali sunt cei de la Abbath, împreună cu Vomitory și Vreid. Death și black metal cu iz de fiorduri.
Abia așteptăm să îi vedem. Programul profesional nu ne permite să fim prezenți de la începutul show-ului, dar facem slalom prin trafic să prindem măcar cea de-a doua formație anunțată – Vomitory.
Nu e chiar ziua noastră norocoasă. Se pare că rămanem doar cu ceea ce am ascultat pe drum, în mașină.
Vomitory au făcut schimb cu Vreid,
așa că i-am pierdut.
Nu știu dacă a fost doar dezamăgirea noastră că i-am ratat pe cei de la Vomitory, dar Vreid sună destul de anost și nu reușesc să ne captiveze. Vomitory fac parte din amintirile noastre din tinerețe(sic!), pe când Vreid…, n-am prins prea mult din show-ul lor, dar nu par să aibă ceva special.
În plus, pare că utilizarea instalațiilor de fum în spațiul de concert organizat în cort, nu e cea mai fericită idee. Prima impresie când am intrat în spațiul de concert a fost de casa groazei sau de ceață tipic londoneză. Nu că nu ar fi mers cu atmosfera de black/death metal. Dar nu puteam să nu mai uit spre Vali amuzată și să îl intreb ce o să fotografieze.
Nimic mai potrivit cu ceața și întunericul din-năuntru decât Abbath.
Trebuie să recunosc!
Cu To War! aparținând primului lor album, Abbath, deschid în forță show-ul norvegienii.
Abbath Doom Occulta a fost plin de energie și foarte comunicativ cu publicul. Au avut un show foarte legat, puternic, dinamic, cu un schimb de energie fantastic între public și formație.
M-a amuzat cum rockerii de seama mea vorbeau de parcă ar fi fost la concert Immortal. Abbath era doar un amănunt… I-au ajutat și piesele In My Kingdom Cold, Tyrants, The Sun No Longer Rises, coveruri Immortal, gustate din plin de public.
Se vede că este un show în timpul săptămânii, în care publicul, în marea lui majoritate vine direct de la serviciu. Cred că dacă ar fi fost în weekend, fanii Abbath și-ar fi arătat loalitatea prin costumații specifice și face paint. De data asta, spre dezamăgirea noastră, chiar n-am văzut pe nimeni machiat în stilul Abbath.
Și, deși ascultăm satane în săptămâna luminată, universul totuși ne-a dat un semn că suntem importanți pentru el. Dacă tot n-am reușit să auzim Vomitory,
Măcar am reușit să dăm mâna cu Tobias Gustafsson,
care a venit la un moment dat la standul de merch.
Da, standul de merch îți cam lua ochii, adică ai cam fi avut ce să iei. Ofertă bogată de tricouri, viniluri… Însă am fost cuminți. Urmează o perioadă cu multe concerte. Plus prețurile astea care se umflă ca niște baloane peste noapte, ne-au făcut mai cumpătați. 200 de lei un tricou, 200 de lei un vinil.
Și pe lângă merch, firește că erau și standuri cu mâncare și cu băutură. Sincer, cred că era mai ieftin să mănânci decât să bei. Un pahar de bautură carbogazoasă non alcoolică – 15 lei, un pahar de bere – 25 de lei, pe când un hot dog (nu din ăla ca la Profi sau Ikea, mai fițos) – 30 de lei.
Cu muzică, cu voie bună, cu revederi de oameni pe care nu i-ai mai văzut de ceva timp…
S-a făcut vremea și de Hypocrisy
They Will Arrive de pe albumul Worship ne-a deschis poarta către universul Hypocrisy, ca un preludiu apăsător și misterios, perfect sincronizat cu temele lor obsesive despre necunoscut și conspirații.
A urmat „Fire in the Sky”, una dintre cele mai iubite piese ale formației, moment în care energia din public a început să crească vizibil.
Pe măsură ce setul avansa, Hypocrisy au intrat în zona lor definitorie, acolo unde death metal-ul se întâlnește cu imaginarul science-fiction. Sunetul a fost impecabil. Conexiunea dintre artiștii de pe scenă și public a fost magică. Momentul de vârf a fost atins odată cu „Eraser”, o piesă care a declanșat una dintre cele mai intense reacții din public și a marcat prima explozie majoră de energie a serii.
Ultimul act a fost, fără îndoială, gândit ca o descărcare totală de energie, reunind unele dintre cele mai cunoscute și iubite piese din repertoriul Hypocrisy. „Fractured Millennium”, „Warpath” și, mai ales, „Roswell 47” au închis concertul într-o notă triumfătoare, confirmând statutul lor de hituri esențiale și lăsând publicul cu senzația unui parcurs complet.
Și uite așa, o zi liniștită de primăvară s-a transformat într-o doză zdravănă de metal și energie. Hypocrisy au livrat exact ce trebuia: nostalgie, forță și, într-un final, o seară memorabilă.
Galeria foto completă a concertului o puteți accesa pe pagina noastră de facebook
