După două zile petrecute aproape permanent în mișcare între scene, cea de-a treia zi de Nova Rock a început ceva mai liniștit.
Oboseala începea să se facă simțită. Odată cu ea, venea și convingerea că la un festival de asemenea dimensiuni nu poți vedea tot.
Așa că am ales să ne dozăm mai bine energia. Trupele pe care voiam neapărat să le vedem – Palaye Royale, Iron Maiden și Sabaton – urmau să urce pe scenă mai târziu. Până atunci ne-am permis să luăm lucrurile mai așezat.
Sepultura și forța unui turneu de adio
Când am ajuns la festival, Sepultura începuseră deja. Chiar și așa, energia lor a fost imposibil de ignorat.
Înființată în 1984, la Belo Horizonte, în Brazilia, de frații Max și Igor Cavalera, formația este una dintre trupele care au schimbat definitiv istoria thrash metalului și groove metalului.
În actuala formulă, trupa îi are în componență pe Derrick Green (voce), Andreas Kisser (chitară), Paulo Jr. (bass) și Greyson Nekrutman (tobe). Turneul actual reprezintă rămas-bunul uneia dintre cele mai influente formații metal din ultimele decenii.
Publicul a fost impresionant. Iar concertul a avut forța cu care Sepultura și-a obișnuit fanii. Din setlist au făcut parte piese precum „Inner Self”, „Kairos”, „Attitude”, „Territory”, „Refuse/Resist”, „Ratamahatta” și inevitabila „Roots Bloody Roots”, cântată de întreaga mulțime.
Mâncarea, apa și micile ritualuri ale unui festival mare
Pentru că oboseala îți spunea cuvântul, în timpul concertului Sepultura am profitat de moment și am luat și ceva de mâncare.
La Nova Rock există standuri cu mâncare peste tot. Și cel mai bun lucru: lângă scene. Pizza, paste, preparate asiatice, indiene, burgeri, variante vegane, langoși, gogoși, churros, înghețată sau celebrii crenvurști… Practic aveai de unde alege indiferent de preferințe. Fructe sunt ceea ce nu am vazut și, sincer, au lipsit.
Porțiile erau generoase și costau, în general, între 10 și 17 euro. Cartofii prăjiți costau aproximativ 5 euro, iar băuturile non-alcoolice în jur de 8 euro pentru 500 ml. Tot ce am mâncat în timpul festivalului a fost proaspăt și gustos.
Apa îmbuteliată se găsea doar la standurile de cafea, unde o sticlă de 500 ml costa aproximativ 3 euro. În schimb, apa potabilă era disponibilă gratuit la robinetele special amenajate. Cum zilele 2 și 3 au fost foarte călduroase, cele mai mari cozi pe care le-am văzut au fost tocmai la aceste puncte de alimentare cu apă.
Surprinzător, următoarele cozi ca dimensiune erau la cafea. Iar la 7-10 euro o cafea, am înțeles rapid că pentru mulți participanți cofeina devenise la fel de importantă ca muzica.
Publicul – un spectacol în sine
După trei zile la Nova Rock am ajuns la concluzia că publicul face parte din spectacol la fel de mult ca artiștii.
Foarte mulți dintre cei veniți în grup aveau tricouri identice, costume asortate sau teme comune. Și erau mândri de ele. Se fotografiau, discutau cu necunoscuți și împărțeau zâmbete.
Am întâlnit o familie întreagă cu imprimeuri cu rățuște: soțul și soția aveau cămăși, pantaloni și chiar șosete cu rățuște, iar fiica lor era îmbrăcată într-un costum complet de rățușcă.
În plus, aveau asupra lor mici rățuște din plastic pe care le ofereau celor cu care se împrieteneau.
În cele trei zile l-am văzut pe Bugs Bunny.
Un unicorn uriaș și rotofei. Pe Isus. Personaje îmbrăcate în costume de animale.
Oameni purtând halate de baie pline de patch-uri metal cusute pe spate. Grupuri întregi îmbrăcate identic.
Nova Rock este, până la urmă, și despre această libertate de a fi exact așa cum îți dorești.
The Rasmus – una dintre surprizele zilei
La Red Stage îi descopeream pentru prima dată pe finlandezii de la The Rasmus.
Formația, înființată în 1994 la Helsinki, este una dintre cele mai cunoscute trupe rock din Finlanda, devenind celebră la nivel internațional odată cu hitul „In the Shadows”. Stilul lor combină alternative rock-ul cu influențe pop și elemente de gothic rock.
Recunoaștem că nu știam foarte multe despre ei înainte de festival. Cu atât mai plăcută a fost surpriza.
Au sunat foarte bine, iar prezența scenică și vocea lui Lauri Ylönen ne-au făcut să ne întrebăm de ce nu i-am ascultat mai atent până acum.
A Day To Remember și echilibrul dintre agresivitate și melodie
La Blue Stage au urmat americanii de la A Day To Remember. Formația a fost fondată în Florida în 2003 și a devenit una dintre trupele reprezentative ale scenei metalcore și pop-punk moderne.
Concertul a început cu „The Downfall of Us All”, urmată de „I’m Made of Wax, Larry, What Are You Made Of?” și „2nd Sucks”, iar energia a rămas la cote foarte ridicate pe tot parcursul show-ului.
Show-ul a fost însoțit de efecte pirotehnice. Și, cum era firesc, de valuri nesfîrșite de crowd surfing.
Au continuat cu piese precum „Right Back at It Again”, „Paranoia”, „Miracle”, „Have Faith in Me”, „Rescue Me”, „All I Want” și „If It Means a Lot to You”.
În mod normal am fi alergat și spre Red Bull Stage, însă de această dată am ales să ne conservăm energia. După două zile intense, începeam să înțelegem că un festival nu este o cursă contra cronometru.
All Time Low – încă o descoperire la Nova Rock
La Red Stage am rămas și pentru All Time Low, formație americană de pop-punk înființată în 2003, în Maryland.
Și în cazul lor am plecat cu aceeași concluzie: trebuie să recuperăm discografia după ce ajungem acasă.
Au cântat „Monsters”, „Weightless”, „Break Your Little Heart”, „Damned If I Do Ya (Damned If I Don’t)”, „Backseat Serenade”, „Lost in Stereo”, „Sleepwalking”, iar finalul cu „Dear Maria, Count Me In” a fost primit cu entuziasm de public.
Alter Bridge și eleganța unui rock matur
Una dintre cele mai plăcute surprize ale zilei a fost Alter Bridge.
Formația americană a luat naștere în 2004, din foști membri Creed și excepționalul vocalist Myles Kennedy. Alături de Mark Tremonti, unul dintre cei mai apreciați chitariști ai generației sale, Alter Bridge a construit în timp unul dintre cele mai respectate nume ale hard rock-ului modern.
Au început cu „Silent Divide”, apoi au urmat „Addicted to Pain”, „Cry of Achilles”, „Fortress”, „Rise Today”, „Ghost of Days Gone By”, „Silver Tongue”, „Metalingus”, impresionanta „Blackbird” și „Isolation”.
Totul a sunat impecabil, iar vocea lui Myles Kennedy a fost una dintre marile revelații ale zilei.
Palaye Royale – energie pură la Nova Rock
Pentru Palaye Royale am ajuns la Red Bull Stage, unde ne aștepta exact ceea ce speram.
Formația canadiano-americană, alcătuită din frații Remington Leith, Sebastian Danzig și Emerson Barrett, și-a construit o identitate proprie între glam rock, art rock și alternative rock.
Au început cu „Showbiz”, apoi au urmat „Hang On to Yourself”, „You’ll Be Fine”, „Little Bastards”, „No Love in LA”, „Death or Glory” și „Mr. Doctor Man”.
Remington Leith a cântat din public spre bucuria fanilor aflați în fața scenei.
În aceeași măsură, Sebastian Danzig a fost un torent de energie. A cântat și el cățărat pe boxele din fața scenei, antrenând în continuu publicul.
În fața scenei era arhiplin. Fanii cântau fiecare vers, dansau, iar șirurile de crowd surfing curgeau aproape neîntrerupt.
Am fost și noi încântați să intrăm în universul „Fashion-Art Rock”, creat de Palaye Royale. O lume în care muzica, moda și arta vizuală sunt inseparabile.
Costumele inspirate din estetica victoriană, glam și punk devin o extensie a muzicii. Universul vizual este construit de toboșarul și artistul plastic Emerson Barrett.
A fost unul dintre cele mai vibrante concerte ale întregii zile.
Iron Maiden – aceeași emoție, trăită altfel
Pentru vedeta serii ne-am așezat inițial mai departe de scenă. Îi văzuserăm deja pe Iron Maiden la București, cu doar câteva săptămâni înainte. Știam cât de impresionantă este întreaga producție vizuală – puteți citi și vedea aici impresiile noastre de la București.
Bruce Dickinson a avut aceeași energie debordantă, aceeași voce extraordinară și aceeași bucurie sinceră de a fi pe scenă. Instrumental, trupa a fost impecabilă, exact așa cum o știam.
Chiar înainte de concert avusesem o discuție cu Vali despre diferența dintre concerte și festivaluri. El susținea că festivalurile au schimbat experiența concertelor. Sau că mai degrabă au făcut concertele nerentabile. Mie mi se pare că sunt experinețe diferite și că nu suferă comparație.
Cumva, Iron Maiden ne-a dat dreptate amândurora.
În jurul nostru, mulți dintre cei prezenți erau mai preocupați de conversații, de socializare decât de ceea ce se întâmpla pe scenă. Ceea ce la un concert mai rar se întamplă.
Așa că, treptat, am fost nevoiți să ne apropiem de scenă. Și, odată cu fiecare pas înainte, descopeream oameni care trăiau cu adevărat concertul. Și pentru că nu am putut face poze decât cu telefonul, acesta a fost un moment bun.
La București fuseserăm copleșiți de emoția întâlnirii și de amploarea producției. La Nova Rock am putut să ne relaxăm și să ne bucurăm mai mult de muzică.
Și am cântat împreună cu zecile de mii de oameni prezenți „The Number of the Beast”, „Powerslave”, „Run to the Hills”, „Seventh Son of a Seventh Son” și, desigur, „Fear of the Dark”, unul dintre acele momente în care întreaga mulțime devine un singur glas.
Sabaton și un final grandios
Ultimul concert al serii ne-a readus în universul spectaculos creat de suedezii de la Sabaton.
Înființată în 1999, formația este astăzi unul dintre cele mai importante nume ale power metalului european, iar concertele lor sunt adevărate producții tematice inspirate de istorie și de poveștile războaielor care stau la baza repertoriului lor.
Scena arăta ca un hangar militar. Celebrul tanc Sabaton domina decorul. Iar proiecțiile transformau permanent fundalul într-un câmp de luptă.
Concertul a început cu „Ghost Division”, iar pe parcurs au urmat „The Red Baron”, „The Last Stand”, „Great War”, „Christmas Truce”, „Night Witches”, „The Attack of the Dead Men”, „Bismarck” și „Hordes of Khan”.
Joakim Brodén era imposibil de urmărit cu privirea. Energia sa părea inepuizabilă. Iar efectele pirotehnice și artificiile completau perfect atmosfera. Lăsăm aici o mărturie foto surpinsă cu telefonul, cu speranța că vă vom împărtăși imagini de la show-ul Sabaton din prima zi a Rockstadt Extreme Fest 2026.
Unul dintre cele mai emoționante momente ale serii a fost în timpul piesei „Christmas Truce”. Atunci am văzut cum mulțimea l-a ridicat pe brațe pe „Isus” – personajul costumat pe care îl observaserăm încă din timpul zilei printre participanți. Abia atunci am înțeles că venise pregătit special pentru acest moment. Iar imaginea aceea, cu „Isus” plutind deasupra publicului în timpul unei piese despre armistițiul de Crăciun din Primul Război Mondial, a fost una dintre acele scene pe care numai un festival le poate oferi.
Din când în când, ploaia se încăpățâna să apară, iar acest lucru nu făcea decât să accentueze atmosfera războinică a show-ului.
Și astfel s-a încheiat cea de-a treia zi de Nova Rock. Cu picioarele obosite, dar cu încă o colecție de amintiri pe care știm sigur că le vom povesti mult timp de acum înainte.
