Parcă mai ieri treceam pentru prima dată pe porțile festivalului, încercând să înțelegem regulile unui eveniment de asemenea dimensiuni. Patru zile mai târziu, ajungeam la Nova Rock cu sentimentul ciudat că totul se apropie de sfârșit.
Încă de pe drum am observat că mulți participanți plecau deja. Așa se întâmplă deseori la festivalurile lungi: duminica nu mai toată lumea rezistă până la capăt.
Poate și de aceea ultima zi este ceva mai restrânsă. Red Stage dispăruse aproape complet, fiind deja în curs de demontare, iar festivalul se desfășura doar între Blue Stage și Red Bull Stage, aflate acum mult mai aproape una de cealaltă.
Ritmul era mai relaxat, deplasările mai ușoare, iar senzația generală era că întreaga comunitate Nova Rock se pregătea, încet, de despărțire.
P.O.D.
Prima formație pe care am prins-o a fost P.O.D. (Payable on Death). Sunt veteranii americani ai scenei nu metal și rap metal, înființați în California în 1992. Îi văzuserăm și la București, la Sala Laminor, alături de Godsmack și Drowning Pool, iar reîntâlnirea a fost la fel de plăcută.
Deși foarte mulți oameni părăseau deja festivalul, publicul rămas era numeros și extrem de implicat. Sonny Sandoval și colegii săi au sunat excelent. Au demonstrat încă o dată de ce piese precum „Boom”, „Rock the Party (Off the Hook)”, „Southtown”, „Youth of the Nation” sau inevitabila „Alive” au rămas repere pentru generația începutului anilor 2000.
Vinegar Hill
Am aruncat apoi o privire spre Red Bull Stage, unde cântau australienii de la Vinegar Hill. Trupa combină influențe punk rock și alternative rock și face parte din noul val de formații australiene care încearcă să își facă loc pe scena europeană.
Nu am rămas foarte mult, dar atmosfera din fața scenei era una relaxată și exact potrivită pentru începutul unei ultime zile de festival.
Hollywood Undead
Dacă până atunci părea că Nova Rock începe să se golească, odată cu apariția americanilor de la Hollywood Undead, situația s-a schimbat radical.
Din toate direcțiile oamenii au început să revină către Blue Stage. De aici înainte spațiul din fața scenei principale avea să rămână plin până la finalul festivalului.
Formația din Los Angeles, activă din 2005, este cunoscută pentru amestecul de rap rock, alternative metal și electronică. Piese precum „Undead”, „CHAOS”, „Riot”, „Comin’ in Hot”, „Bullet” sau „Everywhere I Go” au fost primite cu entuziasm.
Momentul „Sweet Caroline”, reinterpretarea celebrului cântec al lui Neil Diamond, a provocat unul dintre cele mai simpatice momente de comuniune cu publicul.
Slay Squad
La Red Bull Stage am prins câteva piese de la Slay Squad. Debutul lor ne-a surprins complet. Prima melodie suna atât de mult a trap încât, pentru câteva clipe, am avut impresia că am greșit festivalul.
Din fericire, lucrurile au intrat rapid pe făgașul așteptat. Astfel că restul concertului s-a încadrat mult mai bine în atmosfera generală a Nova Rock. Nu am rămas foarte mult, pentru că pe scena principală începeau Three Days Grace.
Three Days Grace la Nova Rock 2026
Unul dintre concertele pe care le așteptam cu adevărat era cel al canadienilor de la Three Days Grace.
Formația este înființată în Ontario în 1997 și este una dintre cele mai importante trupe alternative metal ale ultimelor două decenii.
Actuala formulă marchează și revenirea lui Adam Gontier, astfel că publicul are din nou ocazia să îi vadă împreună pe Adam și Matt Walst.
După concertul sold-out de anul trecut de la Laminor, trupa va reveni în România în cadrul Shine Festival, la Arenele Romane.
Setlistul a inclus piese precum „Animal I Have Become”, „Break”, „I Am Machine”, „Painkiller”, „Never Too Late” și „Riot”, iar reacția publicului a arătat încă o dată cât de iubită este această formație.
Drain
În pauza dintre concertele de pe Blue Stage am ajuns și la Red Bull Stage, unde americanii de la Drain ofereau o adevărată lecție de hardcore punk.
Formația din California este una dintre revelațiile scenei hardcore din ultimii ani. Energia lor live este deja legendară. Am prins piese precum „Feel the Pressure”, „Nights Like These”, „Who’s Having Fun?” și reinterpretarea „Good Good Things” a celor de la Descendents.
Architects la Nova Rock 2026
Pe britanicii de la Architects îi mai văzuserăm la ARTmania 2019 și abia așteptam să îi revedem.
Formația, înființată în Brighton în 2004, a evoluat de la metalcore către un sound modern și foarte personal, devenind una dintre cele mai importante trupe ale genului.
Nu au dezamăgit. Dimpotrivă. Energia lor live a fost exact cea pe care ne-o aminteam.
Au interpretat „Elegy”, „Whiplash”, „Doomsday”, „Black Lungs”, „Impermanence”, „Seeing Red” și „Animals”, iar publicul a răspuns pe măsură.
The Funeral Portrait
Înainte de următorul concert de pe Blue Stage am făcut o scurtă oprire și la americanii de la The Funeral Portrai. Este o formație de post-hardcore și alternative rock din Atlanta.
Deși setlistul nu era complet disponibil, am recunoscut piese precum „Holy Water”, „Voodoo Doll”, „Evergreen”, „Dark Thoughts” și „Suffocate City”. Trupa a lăsat impresia unei formații care își construiește încet, dar sigur, un public tot mai numeros în Europa.
Papa Roach la Nova Rock 2026
Înființați în California în 1993, Papa Roach au demonstrat că, după mai bine de trei decenii de activitate, rămân una dintre cele mai solide prezențe ale scenei alternative metal.
Jacoby Shaddix a fost, ca întotdeauna, un frontman extraordinar.
Setlistul a trecut prin toate etapele carierei formației. S-au auzit „Blood Brothers”, „Getting Away With Murder”, „Scars”, „Born for Greatness”, „Between Angels and Insects” și, bineînțeles, „Last Resort”.
Un moment special l-a reprezentat apariția pe scenă a fiilor lui Jacoby, Jagger și Brixton Shaddix, implicați în două dintre piesele serii.
Malevolence
La Red Bull Stage i-am prins și pe britanicii de la Malevolence. Este una dintre cele mai apreciate trupe moderne de metalcore și hardcore.
Formația din Sheffield traversează cea mai bună perioadă a carierei. Publicul prezent în fața scenei a răspuns cu entuziasm fiecărei piese. Chiar și pentru o apariție relativ scurtă, impactul lor a fost evident.
All Them Witches
Tot la Red Bull Stage am prins începutul concertului susținut de All Them Witches. Cvartetul american combină stoner rock, blues și psychedelic rock.
Piese precum „When God Comes Back”, „Enemy of My Enemy” și „Diamond” au creat o atmosferă aproape hipnotică, foarte diferită de energia explozivă a majorității trupelor prezente la festival.
Un apus de soare și o ultimă privire asupra orașului Nova Rock
Profitând de o scurtă pauză înaintea headlinerilor, ne-am urcat pentru prima dată în roata panoramică din parcul de distracții al festivalului.
Priveliștea a fost superbă. În lumina apusului am realizat încă o dată dimensiunea impresionantă a festivalului. Am descoperit și zona de rulote, mult mai întinsă decât campingul de corturi.
Am înțeles multitudinea de căi de acces dedicate fiecărei categorii de participanți: presă, VIP, artiști, camping, parcări. Am simțit pulsul unui adevărat furnicar.
Privind de sus, ne-am dat seama că se apropia sfârșitul unei aventuri care, cu doar câteva zile înainte, ne intimida prin dimensiunile ei.
Bring Me The Horizon
Ultimii headlineri ai festivalului au fost britanicii de la Bring Me The Horizon. Este una dintre cele mai influente formații ale ultimilor ani. Înființată în Sheffield în 2004, trupa lui Oli Sykes a trecut de la rădăcinile deathcore la un amestec modern de metalcore, alternative rock, electronică și elemente pop.
Show-ul actual este construit în jurul universului „POST HUMAN: NeX GEn”. Cu numeroase interludii și interacțiuni cu un personaj virtual care leagă vizual întregul spectacol. Recunosc că această componentă narativă m-a obosit puțin. Însă muzica și energia formației au compensat din plin.
Au interpretat „DARKSIDE”, „MANTRA”, „Happy Song”, „Teardrops”, „Kool-Aid”, „Shadow Moses”, „Kingslayer”, „Follow You”, „Can You Feel My Heart”, „Drown” și „Throne”.
Unul dintre cele mai frumoase momente ale serii a fost atunci când un fan pe nume Vlad a fost invitat pe scenă să cânte alături de trupă la „Antivist”. Nu știm dacă era român – numele Vlad este întâlnit în numeroase țări slave și est-europene – însă a avut o atitudine scenică impecabilă și a făcut față cu brio momentului.
Am fost sincer impresionați de Bring Me The Horizon. Nu ne așteptam la un concert atât de intens și captivant.
Un moment încărcat de emoție a venit spre finalul concertului. Formația a dedicat piesa „Throne” lui Oliver Tree, a cărui dispariție fusese anunțată chiar în acea zi. Gestul a adus pentru câteva clipe o notă de tristețe într-un spectacol altfel exploziv. Însă a amintit încă o dată cât de strâns legată este comunitatea muzicală, dincolo de genuri și de generații.
Artificii și nostalgie la Nova Rock 2026
Și apoi au venit artificiile. Ca în fiecare an, cerul de deasupra Pannonia Fields s-a luminat pentru câteva minute.
Miile de oameni rămași până la capăt au privit în liniște ultimul ritual al festivalului.
Erau frumoase, spectaculoase și, în același timp, puțin dureroase. Pentru că, dincolo de culoare și de explozia de lumină, ele anunțau inevitabilul. Nova Rock 2026 se încheiase.
După patru zile de alergat între scene, de descoperit trupe noi, de reîntâlniri cu muzica tinereții noastre și de împărțit aceeași bucurie cu zeci de mii de oameni, plecam cu sentimentul că făcuserăm parte, măcar pentru câteva zile, dintr-o comunitate aparte.
Am rămas câteva clipe privind luminile care se stingeau treptat peste câmpul din Nickelsdorf. Ne-am dat seama că deja ne era dor.
Ne-am consolat repede cu gândul că aventura verii nu se terminase. Mai aveam încă un festival de descoperit și o nouă experiență de trăit. Ne aștepta Rockstadt Extreme Fest 2026, în noua sa casă de la Ghimbav.
Iar până atunci, ne rămâneau amintirile și convingerea că prima noastră întâlnire cu Nova Rock nu va fi, cu siguranță, și ultima.
